Uneori eşti nevoit să te opreşti. Nu mai ai timp să le faci pe toate. Şi atunci renunţi la ceea ce îţi place pentru a face ceea ce trebuie.Acum un an m-am oprit din a mai confecţiona păpuşi. Şi mi-a fost dor de această îndeletnicire.
Nu am avut un succes deosebit însă începusem să mă fac cunoscută. Mutrişoarele acelea pe care le văzusem pe anumite bloguri m-au cucerit din prima clipă, iar încercările mele, culmea, au părut reuşite. E adevărat că şi dorinţa de a obţine ceva în plus a fost una din motivaţii. Câştigul însă nu a fost, nici pe departe, unul spectaculos. La noi lumea nu se uită, neapărat, după descrieri de felul ,,produs unicat" sau ,,confecţionat din materiale prietenoase". Ori, pentru a confecţiona ceva de genul acesta e nevoie de migală, timp şi materiale, de cele mai multe ori, nu prea ieftine.
De ceva timp am revenit. Îmi place să ,,cos" păpuşi, chiar dacă, celor mai mulţi li se pare a fi o îndeletnicire ciudată pentru un profesor. Imi doresc să am parte de ceva mai multă susţinere.
Iată cu ce mă pot lăuda acum:
 |
| O găsiţi expusă la Galeriile Excelsior din Bucureşti. |
 |
| Păpuşa e în rearanjare |
